De câte 100 de ori ai auzit întrebarea asta până acum? Prima dată probabil aveai vreo 3-4 ani și încă mai bâlbâiai unele cuvinte. Începând de la părinți, bunici, și continuând cu unchii și nașii veniți în vizită. Mi se pare prima întrebare cu adevărat inutilă din viața cuiva. Mi-e greu să cred că poți ști la o vârstă așa de fragedă ce vei face în viitor.
“Când o să fiu mare vreau să fiu doctorita și să vindec oameni”. Fraza copilului inteligent ce a început să citească la 3 ani.
“Când mă fac mare o să fiu pompier“. Replica preferată a copilului preocupat de salvarea celorlalți, care dorește să facă mult bine.
“Când o să fiu un om mare o să fiu polițista“. Răspunsul copilului ce dorește ca legea să fie înfăptuită și crede în buna credință a oamenilor legii.
“Când mă fac mare voi fi avocat“. Acest copil crede în justiția românească și are încredere că sistemul juridic nu este corupt.
“Când o să fiu mare o să fiu profesoar“. Română, engleză. matematică, fizică, nu contează. Copilul se gândește deja la generația viitoare pe care vrea să o educe corect.
“Când o să fiu un om mare o să fiu inginer“. Copilul se gândește deja la cariera de succes pe care o are în vedere probabil datorită tatălui.
“Când mă fac mare voi fi fotbalist“. Băiatul se gândește deja la Champions League, la faimă și la câștiguri.
OK, frate!Am inteles! Dar, totusi, cum se face ca România e plină de lăcătuși mecanici, meșteri, zugravi, electricieni, vânzători, gunoieri și lucrători “la negru”?
Felicitari pt blog ;) .... interesanta postarea ... chestia e ca astfel de obiceiuri, pe care eu le consider la limita penibilului, au de foarte mult timp in mintea adultilor si e greu sa se schimbe peste noapte ... a asta e ... eu as raspunde simpu: "Traiesc in prezent."
RăspundețiȘtergereau ramas* :D
RăspundețiȘtergere