Toti le avem. Nu sunt intotdeauna cu adevarat rele, dar asa par. Adunate cu oboseala, frustrari… cine mai stie. Faci greseli, intelegi gresit o gramada de chestii, te iei de oameni aiurea, dezamagesti, esti dezamagit, te uiti in jurul tau si intrebi :"Frate oamenii astia pot fi mai nebuni si mai ciudati de atat? (Manea uite dedicatie)", citesti de 10 ori un e-mail ca sa fii sigur ca merita sa ii rupi picioarele cuiva (dar te abtii)… chestii de genul .
Si apoi vine un moment in care lucrurile incep sa isi revina. Te opresti, faci un pas inapoi, renunti la ce nu e important cu adevarat pentru tine, iti aduci aminte de familie, de prieteni…
Senzatia de eliberare pe care ti-o da momentul in care decizi ca ceea ce e cu adevarat important e ceea ce vrei tu, cand iti aduci aminte ca practic nu conteaza ce zice lumea, ce trebuie sa faci, cand incepi iar sa te bucuri de ceea ce faci, senzatia aia este cea mai tare senzatie pe care am simtit-o vreodata. Si e senzatia de care imi aduc aminte de fiecare data cand se aduna frustrari sau suparari, e senzatia de care imi aduc aminte cand incep sa fac lucruri noi si dau de oameni interesati cu care sa le pun in practica.
Mda..cam asa ma simt eu acum...plus ca maine mai am si meci cu Barladul si imi e frica deoarece nu este exclus sa pierdem. Presimt o noapte alba plina de cosmaruri.
Theodora,
11 februarie 2011
ai descris si starea mea=))
RăspundețiȘtergeresunt putin confuza, nu prea inteleg ce e cu mine, am emotii...as vrea sa renunt la tot, dar pe de alta parte imi spun ca inca mai am demnitate...ciudat, nu?:D
foarte :-s
RăspundețiȘtergere;))
RăspundețiȘtergere